Calculul costurilor efective pe unitate de produs

Conform metodei costurilor standard sau normate, nu este necesară

postcalculaţia (pentru stabilirea costurilor efective) dacă standardele sunt considerate costuri reale. În condiţiile în care se consideră ca justificată o nouă calculaţie a costurilor efective pe produse, abaterile trebuie stabilite nu doar pe zone şi pe articole de calculaţie, ci şi pe purtători de costuri.

Costul efectiv se calculează după relaţia:

C1 = Cn ± Δ

C1 = costul efectiv unitar pe produs

Cn = costul normat unitar pe produs

Δ = abaterea aferentă, repartizată produsului, prin aplicarea la nivelul normat al fiecărui articol de calculaţie a coeficientului de abateri corespunzător (K)

K = suma abaterilor totale la nivelul fiecărui articol / suma cheltuielilor totale la articolul respective

Deoarece costurile efective unitare pe produse se stabilesc pornind de la

costurile normate, înseamnă că abaterea este diferenţa dintre cheltuielile efective şi

cheltuielile normate aferente producţiei efective (ce rezultă din ponderarea producţiei efective cu costurile unitare normate). Deci abaterea se poate calcula:

Δ = Chn1 – Ch1

Chn1 = cheltuielile normate aferente producţiei efective;

Ch1 = cheltuielile efective aferente producţiei finite;

Chn1 = Σ q1 x cn

q1 = cantitatea efectivă de produse;

cn = costul normat al fiecărui produs la fiecare articol de calculaţie.

În ceea ce priveşte calcularea abaterii la nivelul purtătorilor de costuri sau la

nivelul întregii producţii, aceasta depinde de posibilitatea identificării cheltuielilor

efective direct pe purtătorii de costuri. Astfel, în cazul cheltuielilor directe (identificate direct pe purtători de costuri), abaterile se pot calcula direct pe aceşti purtători. În cazul cheltuielilor indirecte (evidenţiate pe zone), abaterile se vor stabili pe total zonă şi apoi se vor repartiza asupra purtătorilor de costuri, proporţional cu costurile normate ale acestora:

- considerând eventuale modificări de norme (M), relaţia este:

C1 = Cn ± D ± M

- dacă elementele de calcul se urmăresc pe total producţie (Q), relaţia este:

C1 = Chn ± Dn + M / Q

Modelul de calcul aplicabil pentru costul efectiv în cazul metodei normative

implică urmărirea tuturor costurilor defalcate astfel:

- cheltuieli în cadrul normelor (cheltuieli normate aferente producţiei

efective);

- abateri de la norme;

- modificări de norme;

- cheltuieli efective.