Gestiunea ciclului de exploatare este cea mai importanta sectiune a gestiunii financiare a intreprinderii si este determinata in primul rand de ponderea ridicata a activelor si pasivelor circulante in totalul bilantului agentilor economici. Eficienta ciclului de exploatare este realizata cand este asigurat echilibrul dintre necesarul de active circulante si sursele de mobilizare pentru finantarea acesteia. Obiectul de baza al gestiunii ciclului de exploatare este asigurarea activitatii agentilor economici cu minimul de active circulante si pasive circulante si eliminarea riscurilor care constau din ruperile de stocuri, lipsa de lichiditati, cresterea costurilor de exploatare si diminuarea rentabilitatii.
In cadrul activelor circulante ponderea cea mai mare o detine stocurile.
Stocurile reprezinta cantitatile fizice de materiale, de produse sau de marfuri necesare fiecarei faze a ciclului de exploatare (aprovizionare, productie, desfacere) pentru asigurarea continua si ritmica a activitatii de exploatare. Din punct de vedere financiar stocurile reprezinta alocari de capital ce nu poate fi recuperat pana cand aceste stocuri nu parcurg intregul ciclu de exploatare si sunt valorificate prin vanzarea si incasarea produselor, lucrarilor sau serviciilor realizate de intreprindere.
Gestiunea moderna a stocurilor consta in constituirea de stocuri la limita necesitatilor rezonabile ale exploatarii. Constituirea de stocuri peste limita normala constituie stocuri supranormative si sunt insotite in plan financiar de pierderi prin imobilizarea inutila a capitalurilor in stocuri, prin cheltuieli de depozitare mari, prin dobanzi peste cele curente, prin deteriorari si degradari de stocuri etc.
Cheltuielile suplimentare inutile in gestiunea stocurilor pot rezulta atat din stocuri insuficiente cat si din stocuri excesive.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu