Calculul costurilor standard

Calculul costurilor standard pe produs presupune:

(1) stabilirea standardelor pe articole de calculaţie, respectiv:

(a) materii prime şi materiale directe;

(b) manopera directă;

(c) cheltuieli de regie,corespunzătoare costului de producţie;

(2) însumarea standardelor la nivel de produs.

(1) Stabilirea standardelor pentru fiecare dintre articolele de calculaţie:

(a) determinarea standardelor pentru cheltuielile directe (materii prime şi materiale, manoperă).

- costurile standard la nivel de produs se determină ponderând standardele

naturale (cantităţi de material /timp de muncă) cu preţurile standard ale materialelor / tarifele standard pentru manoperă;

- standardele fizice sau cantitative sunt stabilite de organele tehnice în

cadrul documentaţiei tehnologice, de unde sunt extrase de către cei care calculează costurile standard;

- preţurile unitare standard se stabilesc fie:

o aplicând metoda istorico-statistică (nivelul mediu al preţurilor

dintr-o perioadă de 5-10 ani);

o folosind metoda trend-ului (evoluţia preţurilor din perioada

curentă);

o folosind datele din perioada imediat precedentă;

- standardele de timp se stabilesc în funcţie de operaţiile tehnologice

prin care vor trece produsele prevăzute a se fabrica, apelând la

procedeele de normare, cum sunt: procedeul aprecierii, procedeul

statistico-experimental, procedeul cronometrării etc.;

- tarifele de salarizare standard se determină în funcţie de

complexitatea operaţiilor tehnologice, de salariile din perioadele anterioare sau cele valabile în momentul elaborării standardului, de forma de salarizare utilizată: (acord simplu /progresiv, regie etc.); contribuţiile aferente salariilor sunt calculate aplicând cotele procentuale valabile perioadei sau apreciate ca fiind valabile în

perioada pentru care se elaborează standardul, la cheltuielile standard

cu salariile directe.

- cheltuielile standard directe se stabilesc prin ponderarea costului (materiale, manoperă) standard unitar cu cantitatea de produs

(b) determinarea standardelor pentru cheltuielile standard de regie

Ţinând cont de conţinutul eterogen al acestor cheltuieli şi de comportamentul pe care îl au faţă de modificarea volumului producţiei, pentru stabilirea standardelor se aplică diferite procedee, dintre care menţionăm:

- procedeul global;

- procedeul analytic.

Procedeul global presupune:

- stabilirea sub formă globală a cheltuielilor de regie standard pe articole de

calculaţie (cheltuielile indirecte de producţie sau regia secţiei; cheltuieli

generale de administraţie sau regia administrativă; cheltuieli de desfacere);

- pentru stabilirea standardelor, sunt luate în considerare fie nivelul mediu al

cheltuielilor de regie pe o perioadă anterioară de 5-10 ani, fie cheltuielile

efective din perioada imediat precedentă, corectate, dacă este cazul, în funcţie de

volumul producţiei (exprimat cantitativ / valoric / ore de muncă standard), pentru

asigurarea unui caracter realist şi stimulativ.

De exemplu, în cazul în care sunt calculate cheltuieli de regie medii pentru

perioada de referinţă, se întâlnesc două situaţii:

- dacă volumul mediu al producţiei este egal cu volumul standard al

acesteia, atunci cheltuielile medii pot fi considerate standard.;

- dacă volumul mediu al producţiei diferă de volumul standard al acesteia,

atunci cheltuielile de regie medii trebuie corelate cu volumul producţiei

standard, pentru a fi considerate standard, astfel:

o se determină creşterea procentuală a producţiei standard faţă de

producţia medie:

P = VQs/VQ x100-100

P = creşterea procentuală

VQs = producţiei standard

VQ = producţia medie

o se determină cheltuielile corelate (considerate cheltuieli de regie

standard) prin corectarea cheltuielilor de regie medii cu procentul de

creştere a volumului producţiei:

Chc = Ch+ (Ch x P/100)

Chc = cheltuieli corelate

Ch = cheltuieli de regie medii

P = procentul de creştere a producţiei

o dacă cheltuielile de regie corelate nu se pot considera drept cheltuieli

standard deoarece nu sunt suficient de stimulative 10, sunt corectate prin

factorul de stimulare;

Chs = Chc- (Chc x Ps/100)

Chs = cheltuieli corelate corectate cu factorul de stimulare

Chc = cheltuieli corelate

Ps = procentul de stimulare

Procedeul analitic presupune:

- stabilirea pe locuri de cheltuieli şi pe feluri de cheltuieli, a nivelului standard al

cheltuielilor de regie;

- pentru stabilirea standardelor, sunt luate în considerare fie media anuală a

cheltuielilor din ultimii 5-10 ani, fie datele efective din perioada imediat

precedentă. Se întâlnesc două situaţii:

o dacă volumul mediu / efectiv din perioada imediat precedentă al producţiei

este egal cu volumul standard al acesteia, atunci cheltuielile medii pot fi considerate standard eventual corectate pentru stimularea personalului în

direcţia respectării standardelor;

o dacă volumul mediu / efectiv din perioada imediat precedentă al producţiei diferă de volumul standard al acesteia, atunci standardele se stabilesc ţinând cont de comportamentul cheltuielilor faţă de volumul fizic al producţiei, aplicându-se metode diferite pentru cheltuielile fixe, cheltuielile variabile şi cheltuielile cu caracter mixt, astfel:

Ø în cazul cheltuielilor fixe, având în vedere caracterul lor imobil faţă de modificările volumului producţiei, standardul poate fi nivelul din perioada precedentă;

Ø în cazul cheltuielilor de regie variabile, standardele se stabilesc prin

corelarea cheltuielilor medii/efective din perioada imediat precedentă cu

volumul producţiei standard, corectate cu factorul de stimulare:

chv = Chv / Q

Chc = chv x Qs

Chs = Chc – (Chc x Ps /100)

chv = cheltuielile variabile medii pe unitatea de produs în perioada luată ca bază de calcul;

Chv = cheltuielile variabile totale medii în perioada luată ca bază de calcul sau cele din anul precedent;

Q = volumul mediu al producţiei în perioada luată ca bază de calcul sau cel din anul precedent;

Chc = cheltuielile variabile totale corelate cu volumul standard al producţiei;

Qs = volumul standard al producţiei;

Chs = cheltuielile variabile totale standard;

Ps = procentul corespunzător factorului stimulativ.

Ø în cazul cheltuielilor de regie cu caracter mixt, stabilirea standardelor

presupune separarea cheltuielilor în fixe şi variabile şi tratarea lor după

procedurile prezentate mai sus.

Odată stabilite, cheltuielile de regie standard sunt trecute în bugetele de

cheltuieli, care pot fi întocmite ca:

(a) bugete fixe, cheltuielile fiind stabilite pentru un anumit nivel de activitate

considerat neschimbat;

(b) bugete flexibile, cheltuielile fiind stabilite pentru diferite niveluri de activitate

(100%, 110%, 75%).