Planificarea Productiei

Pasii planificarii productiei si controlului

Planificarea productiei si controlul (PPC) este un proces care cuprinde performanta unor functii critice care includ planificarea si controlul.

Procesul PPC
Planificarea productiei: Planificarea productiei poate fi definita ca tehnica de previzionare a fiecarui pas intr-o lunga serie de operatiuni separate, fiecare pas urmand sa fie facut la momentul potrivit si in locul potrivit fiecare operatiune fiind efectuata cu maxima eficienta. Aceasta ajuta antreprenorul sa stabileasca cantitatea de forta de munca materiala, de masini si de resurse financiare pentru producerea unei cantitati predeterminate de produse intr-o perioada de timp data.

Rutare: Sub acest aspect se stabilesc operatiunile, cursul si succesiunea lor. Pentru a efectua aceste operatiuni se stabilesc categoria corespunzatoare de masini si personalul necesar. Principalul scop al stabilirii rutelor este determinarea celor mai bune si ieftine succesiuni ale operatiunilor si asigurarea indeplinirii stricte a acestei succesiuni. In intreprinderile mici aceasta sarcina este de obicei indeplinita de antreprenorul insusi intr-o maniera mai degraba ad-hoc. Procedura de stabilire a rutelor implica urmarea diferitelor activitati.

(1) O analiza a articolului pentru a determina ce trebuie sa se produca si ce trebuie sa se cumpere.
(2) Determinarea calitatii si tipului materialului
(3) Determinarea operatiunilor de productie si a succesiunii lor
(4) Determinarea dimensiunilor loturilor
(5) Determinarea factorilor generatori de pierderi
(6) Analiza costului pe articol
(7) Organizarea formularelor de control al productiei

Planificare:
Inseamna stabilirea timpului necesar pentru efectuarea fiecarei operatiuni si de asemenea stabilirea timpului necesar pentru a efectua intreaga serie de operatiuni, alocate pentru toti factorii implicati. Aceasta priveste in principal elementul si prioritatile unei operatiuni. Modelul planificarii difera de la o sarcina la alta dupa cum se explica mai jos:

Planificarea productiei:
Principalul scop este planificarea cantitatii de munca ce poate fi gestionata usor prin fabrica si echipament fara interfata. Nu este o decizie independenta ci ia in considerare urmatorii factori:
(1) Fabrica fizica faciliteaza tipul necesar procesarii materialelor planificate
(2) Personalul care poseda capacitatile si experienta necesare operarii echipamentului si pentru efectuarea tipurilor de munca implicate
(3) Materialele necesare si piesele achizitionate

Planul master:
Planificarea incepe de obicei cu pregatirea planului master care reprezinta dezagregarea cerintelor de productie pentru fiecare produs pentru o perioada definita de timp, saptamanala sau lunara, constituindu-se astfel intr-o inregistrare continua a cernitelor totale de productie, antreprenorul avand o pozitie mai buna pentru schimbarea productiei de la un produs la altul conform cerintelor stabilite pentru productie. Acestea formeaza o baza pentru toate modificarile ulterioare de planificare. Planul master este urmat de planul normativ care stabileste timpul total necesar pentru a realiza o sarcina de lucru cu o instalatie data sau care arata timpul necesar pentru efectuarea fiecarei operatiuni detaliate ale unei anumite sarcini cu un echipament dat.
Planul de productie:
Este intocmit pe baza tipului de proces de productie implicat. Este foarte util in situatia in care se produc putine produse sau unul singur in mod repetat la intervale regulate. Astfel se va arata calitatea necesara a fiecarui produs si succesiunea operatiunilor.
Planificarea comenzilor de lucru:
Planificarea capata o importanta deosebita in productia comenzilor de lucru. Aceasta va permite executia rapida a sarcinilor in fiecare punct al centrului.

In ceea ce priveste industria la scara mica, planificarea are o importanta majora deoarece aduce eficienta in operatii si reduce pretul. Intreprinzatorul mic trebuie sa mentina patru tipuri de planuri pentru a avea o imagine clara a tuturor stadiilor si anume un plan al cerintelor, un plan al productiei, un plan al magaziei si un plan al zonelor care sa rezulte din cele trei de mai sus, planul sectiei de productie este cel mai important si cel mai bine adaptat nevoilor industriei la scara restransa deoarece permite planificatorului sa aiba o vedere de ansamblu.
1. Incarcatura totala in orice sectie
2. Succesiunea operationala
3. Stadiul la care a ajuns orice sarcina
Incarcarea: Urmatorul pas este executarea planului pentru fiecare ruta trasata; acesta include atribuirea lucrarilor catre operatori – masinile lor sau spatiul lor de lucru. Prin urmare, incarcarea determina cine va efectua lucrarile in timp ce stabilirea rutelor determina locul iar planificarea determina timpul. Diagramele Gantt sunt folosite de obicei in industriile mici pentru a determina incarcatura existenta si pentru a prognoza rapiditatea executarii unei sarcini. Utilitatea tehnicilor acestora sta in faptul ca fac o comparatie intre ce s-a executat si ce trebuie sa se execute in continuare.
Cale mai multe intreprinderi mici esueaza datorita faptului ca nu adera la plaificarile calendaristice si, prin urmare, pot avea succes daca au capacitatea de a indeplini livrarile comenzilor in timp, fapt care, fara indoiala, depinde de productia bunurilor corespunzatoare calitativ in timpul corespunzator. Este cu atat mai important pentru intreprinzator sa analizeze in avans ceea ce este de facut, unde si cand, nelasand astfel nimic in voia intamplarii odata cu inceperea lucrarilor.
Controlul productiei: Controlul productiei reprezinta procesul planificarii productiei in avans fata de operatiuni, stabilind ruta exacta a fiecarui element sau ansamblu sau produs finit si eliberand comenzile necesare si, de asemenea, initiind urmaririle necesare ale comenzilor pentru a obtine o functionare echilibrata a intreprinderii.
Controlul productiei este unul complicat in industriile mici. Departamentele de planificare a productiei si de control pot functiona optim in unitatile mici numai cand managerul general, managerul de achizitii managerul de resurse umane si managerul financiar ajuta in activitatile de planificare a productiei. Controlorul productiei raporteaza direct managerului de lucrari dar intr-o unitate mica toate cele trei functii si anume: controlul materialelor, planificarea si controlul sunt adesea executate de catre antreprenorul insusi; planificarea productiei incepe cu livrarea si se termina cu actiunile corective.
Livrarea: Implica chestiuni privind comenzile de productie pentru inceperea operatiunilor.

Se acorda autoritatea si confirmarea necesare pentru:
1. Miscarea materialelor in statii de lucru diferite.
2. Miscarea instrumentelor necesare pentru fiecare operatiune.
3. Inceputul lucrarilor pentru fiecare operatiune
4. Inregistrarea timpului si costurilor implicate in fiecare operatiune
5. Transferul lucrarilor de la operatiune la alta in concordanta cu foaia de stabilire a rutelor
6. Inspectarea sau supervizarea lucrarilor

Livrarea reprezinta un pas important prin transpunerea planurilor de productie in productie.

Urmarirea: Orice program de productie implica determinarea progresului lucrarilor, inlaturarea intreruperilor in flux si asigurarea faptului ca operatiile productive sa desfasoara in concordanta cu planurile. Sunt semnalate intarzierile si deviatiile de la planurile de productie. Urmarirea ajuta la dezvaluirea celor semnalate in stabilirea rutelor si planificare, a neintelegerilor privind comenzile si instructiunile. Toate problemele sau deviatiile sunt investigate luandu-se masuri de remediere pentru a asigura finalizarea lucrarilor pana la data planificata.
Inspectia: se efectueaza in principal pentru a asigura calitatea bunurilor. Inspectia poate fi necesara ca masura efectiva de control al calitatii.
Masuri corective: Actiunile de corectare pot include orice activitate de stabilire a rutelor, replanificare a sarcinilor prin schimbarea volumelor de munca, reparatiile si intretinerea masinilor si echipamentelor, controlul asupra stocurilor ce ar putea constitui cauza unor deviatii datorita slabei performante a angajatilor. Trebuie luate anumite decizii privind personalul cum ar fi trainingul, retrogradarile, etc.